Denisa - O viata nu ar ajunge

Denisa & Liviu Pustiu - Vreau Doar Un Pupic

code zone

Laura Vass & Copilul de Aur - Suntem Doua Briliante

code zone

Sorin Copilu de Aur - Ce rost au zilele mele

Copilul de Aur - Am ajuns sa beau de dor

I
Am ajuns sa beau de dor
Sa ma-mbat sa uit sa mor
Greu mai suport lipsa ta
Ce sa fac cu viata mea? ( de 2 x )


Ref:
Fiecare gand ma duce la tine
Si orice cuvant este despre tine
Zice lumea ca-s nebun,
Ma vede vorbind pe drum
La nimeni durerea n-o spun…


II
Merg pe strazi si imi doresc
Sa apari sa te zaresc
Te cheama chiar de n-as vrea
Mintea si inïma mea…. ( de 2 x )

Ref.

Falsul brăţărilor dacice

Asistăm la o nouă ofensivă pentru "autentificarea" brăţărilor dacice. Un eminent specialist în arheologie şi autoritate în numismatică demontează această opinie.

Mi-am dorit să nu mai fiu nevoit să revin la discuţia cu "brăţările”, însă nu am dreptul, ca om de specialitate, cu o experienţă de peste o jumătate de veac, să asist nepăsător la încercarea disperată a unor Instituţii de a-şi impune cu orice preţ punctul de vedere, după cum se ştie, rupt complet de realitatea istorică şi de suport ştiinţific.

Două au fost acţiunile organizate în ultima vreme, cu scopul de adovedi autenticitatea şi originea lor dacică. Prima dintre acestea a fost conferinţa prof. M. Babeş, ţinută sub egida Secţiei de Ştiinţe istorice şi Arheologice a Academiei Române. Au fost abordate mai multe aspecte ale civilizaţiei geto-dacice, printre care, desigur, şi problema brăţărilor. După cum era de aşteptat, autorul a pledat în favoarea autenticităţii, invocând drept argumente de ordin stilistic şi locul de descoperire, ambele dovedindu-se, în ultimă instanţă, a fi contrare ideii de originalitate. Este limpede că între brăţările dacice de argint şi cele de aur apărute în comerţul internaţional de antichităţi există deosebiri evidente, de volum şi greutate. Cât priveşte presupusul loc de descoperire, iniţial plasat la Sarmizegetusa Regia, acesta a fost mutat mult în afara căteţii, într-o groapă oarecare, după cum au delcarat ulterior unii dintre cei aflaţi în ancheta procesului de la Alba Iulia. Odată cu anularea primei informaţii, potrivit căreia brăţările ar fi provenit din capitala dacică, a dispărut şi principalul stâlp de sprijin al adepţilor autenticităţii. Dacă autorul conferinţei mai lăsa totuşi loc de discuţii, foarte categorică a fost D-na Lucia Marinescu, reprezentanta Muzeului Naţional de Istorie a MCC, specialistă în probleme de istorie şi arheologie romană, care decis, fără înconjur şi fără nici-o dovadă, "brăţările sunt autentice”.

Cea de a doua conferinţă a fost susţinută recent de D-na Barbara Deppert Lippitz, din Frankfurt a M., la Muzeul Naţional de Istorie, ca invitată a acestei Instituţii şi a MCC. Principalele probleme şi concluzii ale acestei conferinţe au fost publicate, sub formă de interviu, în revista "Formula AS”, din 24 mai a.c., p. 15. Din cele publicate ştim şi noi, în fine, cine este D-na Deppert şi ce specialitate are. Din declaraţiile proprii, dânsa se consideră "arheolog liber” şi expert în tehnica prelucrării aurului, fiind angajata Camerei de Comerţ din Frankfurt. În aceeaşi calitate desfăşoară şi activităţi pentru Companii de Asigurări şi Tribunale.
Nu ne-am fi implicat din nou într-o astfel de discuţie, dacă n-am fi remarcat din interviul amintit că, de fapt, D-na Deppert a fost invitată la Bucureşti, nu atât pentru a-şi prezenta rezultatele propriilor investigaţii, ci mai ales pentru a califica drept absurde argumentele lui C. Preda, adică ale subsemnatului, care nu coincid cu cele isntituţionale, adică oficiale. Pentru aceasta, specialista germană a fost bine pregătită şi prelucrată, oferindu-i-se informaţiile la zi în ceea ce priveşte poziţia noastră, de către "binevoitoriii” români, care, la recuperarea brăţărilor de la Frankfurt, au decis, împreună cu D-na Deppert, că sunt autentice, poziţie pe care s-au situat cu obstinaţie şi în continuare. În această situaţie nu mai este deloc uşor să retractezi cele afirmate anterior cu atâta convingere. Aşa ne explicăm invitaţia D-nei Deppert la Bucureşti, considerăndu-se că aceleaşi argumente exprimate de un străin sună altfel, au altă putere de convingere în raport cu cele susţinute de protagoniştii români. În astfel de condiţii neloiale şi în faţa unor urzeli şi aprecieri defăimătoare la adresa poporului român, o luare de poziţie promptă şi fără menajamente se impunea din partea mea.

Cu tot regretul, dar trebuie spus totuşi, că D-na Deppert nu cunoaşte noţiunea de arheolog, cum, în egală măsură, nu poate emite pretenţii de specialist în istoria şi civilizaţia geto-dacică. Recunoaştem că n-am auzit până în prezent de profesia de "arheolog liber”, care să lucreze la o Camră de Comerţ. Nici pe departe n-aş putea nega în vreun fel calitatea sa de expert în cunoaşterea tehnicii prelucrării aurului, dar îi contest pe cea de arheolog, fie şi "liber”, precum şi pe cele de istoric al antichităţii şi de profesor, care îşi arogă deptul şi competenţa de a da lecţii unei întregi categorii de cercetători în domeniul arheologiei şi istoriei antice şi de a aduce jigniri unui popor.

În interviul publicat, D-na Deppert susţine, fără nici-o rezervă, caracterul autentic al brăţărilor, sprijinindu-se strict pe temeiul observaţiilor sale tehnice şi stilistice. Oricât de importante ar fi aceste investigaţii, ele singure nu pot reprezenta decât o anumită latură a unei cercetări, care nu poate, nici pe departe să stabilească un adevăr. În totală necunoştinţă de cauză în domeniul istoriei şi civilizaţiei geto-dacilor, experta din Frankfurt săvârşeşte nu numai grave erori, denaturări şi exagerări, dar insultă pur şi simplu cercetarea arheologică românească şi pe toţi slujitorii ei. În concepţia sa, brăţările în discuţie răstoarnă toate regulile stabilite de arheologia românească de-a lungul mai multor sute de ani. În plus se afirmă că arheologii români au creat şi cercetat pe vremea comunismului şi, ca atare, "munca lor a fost rodul constrângerilor la care au fost suspuşi”. Cu alte cuvinte, arheologii români au rămas tributari ai acestei perioade, cu idei impuse şi învechite, care nu sunt receptivi la ce apare nou. Spre dezamăgirea D-nei experte în metale trebuie să-i spunem că tocmai în această epocă a avut loc cea mai prosperă activitate arheologică românească, cu cele mai spectaculoase rezultate şi cu un număr extrem de mare de publicaţii de specialitate, activitate unanim apreciată în toată lumea arheologică internaţională. Specialiştii acestei epoci au fost şi rămân cei mai străluciţi arheologi şi profesori din istoria noastră naţională. De aceea nu cred că are cineva dreptul, mai ales un neofit, să le conteste eforturile şi să le păteze memoria.
În strădania sa de a-şi susţine opinia în sprijinul originii dacice a brăţărilor, D-na Deppert afirmă cu tărie că tehnica folosită în antichitate de a obţine obiecte de podoabă prin forjare şi lovire cu ciocanul este specifică numai perioadei antice. Această metodă, ne asigură D-na expertă, "a dispărut de mult în lume, ea fiind dificil de învăţat şi de aplicat în zilele noastre”. Pentru a-i demonstra cât de bine cunoaşte istoria meseriei sale, i-am putea aminti doar faptul că această tehnică a fost şi continuă să fie folosită la obţinerea de obiecte de podoabă şi în zilele noastre, adevăraţi maeştri în această artă remarcându-se în special reprezentanţi ai etniei rrome.

Domnia sa a remarcat că "în România au apărut peste noapte mulţi specialişti în aur, dar cei mai mulţi dintre ei nu au ţinut niciodată în mână o piesă de aur”. Nu ştim exact la cine face refrire, dar ofensa este adusă unei întregi naţii, care abia acum a coborât din pom şi a aflat şi ea câte ceva despre aur.

Am aşteptat ca în continuare să ne fie prezentate şi alte argumente în favoarea tezei sale. Dimpotrivă, autoarea părăseşte complet cadrul propriei specilităţi şi se angajează într-o dispută din domeniul istorico-arheologic. Ţinta principală o reprezintă poziţia subsemnatului, expusă, cu argumentele de rigoare, în Jurnalul Naţional din 22.02. a.c. Pentru aceasta i s-au pus la dispoziţie, de către aceiaşi "binevoitori români”, informaţii selectate din presă, precum şi unele declaraţii de la procesul de la Alba Iulia. Corect ar fi fost să i se indice şi importante date din ziarul Adevărul, din 19.02.a.c., unde se afirmă că brăţările au fost realizate de un bijutier din Călan. N-am vrea să comentăm atitudinea de loc onorantă a unui specialist străin, venit în ţară ca invitat, să se preteze la a aduce insulte unui om de ştiinţă român, de a cărui existenţă şi poziţie în această dispută n-a aflat decât la Bucureşti, din aceeaşi sursă locală "colegială”.

Potrivit opiniei D-nei Deppert, subsemnatul şi-ar fi "formulat întreaga teorie pe o informaţie falsă”, referindu-se la afirmaţia noastră, care s-a dovedit ulterior reală, şi anume că brăţările nu s-au găsit la Sarmizegetusa Regia. Într-o logică greu de desluşit, autoarea îşi însuşeşte, în mod paradoxal, punctul nostru de vedere, "fals şi greşit”, admiţând că, într-adevăr, obiectele în discuţie nu s-au descoperit în cetate, ci "pe un deal, la locul numit Căprăreaţa”. Uitănd de brăţări, specialista germană, neinspirat prelucrată şi prost sfătuită, de aceeaşi trepăduşi, consideră "nejustificată şi absurdă” opinia noastră cu privire la cronologia monedelor de tip Koson, fără să justifice în vreun fel această dezonorantă apreciere. Este posibil ca până la venirea sa în România să nu fi fost la curent cu noile discuţii cu privire la acest tip monetar. În mod sigur dânsa nu ştie că în legătură cu aceste monede există o întreagă literatură de specialitate, cu multiple implicaţii de ordin istoric, numismatic şi arheologic, domenii complet străine D-nei Deppert. Fără îndoială că, angajăndu-se să dea satisfacţie bunilor sfătuitori, nu face altceva decât să formuleze opinii lipsite de valoare.

Le reproşează românilor că nu ştiu să-şi preţuiască valorile trecutului şi n-au profitat de "istoria scrisă în aur”. În sprijinul unei astfel de aprecieri, D-na Deppert aduce drept dovadă, ştiută numai de dânsa, că "dacii au avut mult aur şi că perioada dacică a însemnat mult aur”. Un cititor neavizat ar putea să ia aceste date complet fanteziste, ca fiind reale. Ca unul care a închinat întreaga sa activitate istoriei şi civilizaţiei geto-dacice, aş fi fost cel dintâi şi cel mai fericit cercetător să pot împodobi cu aur cultura strămoşilor noştri. Ori cât de mult mi-aş iubi trecutul neamului meu, nu pot întreprinde absolut nimic împotriva conştiinţei şi principiilor călăuzitoare de a descoperi şi a apăra adevărul istoric, fi el, uneori, şi defavorabil unor sentimente şi dorinţe. Civilizaţia geto-dacică şi-a câştigat de mult un binemeritat loc de cinsteîn culturile lumii antice, încât, cu sau fără aceste neavenite obiecte, nu este nici mai săracă şi nici mai bogată, coninuând să-şi păstreze valorile ei nealterate.
Pentru a nu lăsa loc la inerpretări eronate, mă simt nevoit să reamintesc principalele argumente privind caracterul neautentic al brăţărilor, cărora nu li s-a adus, cel puţin deocamdată, nici-un argument credibil. Civilizaţia geto-dacică a fost una a argintului. După cum ne demonstrează din plin descoperirile şi cercetările arheologice efectuate de-a lungul a mai bine de două secole, geto-dacii, în istoria lor de peste jumătate de mileniu, nu au utilizat aurul în vreun fel. În nici-una din principalele aşezări şi cetăţi geto-dacice nu s-a găsit nici-un obiect de aur de factură locală. Nici în numeroasele tezaure de vase şi obiecte de podoabă dacice din argint nu a apărut nici-o piesă de aur. Apariţia insolită, meteorică, a unei singure categorii de obiecte de aur în cuprinsul unei civilizaţii cu late caractere bine stabilite, este imposibil de explicat. În ciuda încercărilor de a stabili analogii între cele două categorii de brăţări, nu pot fi înlăturate clarele deosebiri de volum şi greutate. Lansarea primei informaţii că descoperirea lor s-ar fi făcut la Sarmizegetusa Regia, s-a dovedit, după cum am intuit noi mai de mult, ca fiind complet falsă. De fapt, trebuie să înţelegem totuşi că noi avem cunoştinţe de aceste brăţări, din comerţul internaţional de antichităţi şi nu din vreo descoperire certă. Legarea lor de zona cetăţilor dacice este o invenţie, preluată de mass-media din declaraţiile contradictorii ale celor anchetaţi în procesul de la Alba Iulia şi alimentată de Secţia de Patrimoniu din cadrul Poliţiei, asumată totodată şi de reprezentanţi ai MCC. Analizele de la Institutul de Fizică nucleară de Măgurele, citat de D-na Deppert în sprijinul tezei sale, nu ne oferă rezultate concludente. Ar fi de ajuns să amintim doar că, potrivit uneia dintre concluziile acestor analize, aurul folosit la emiterea monedelor de tip Koson, probabil şi al brăţărilor, este de provenienţă balcanică, concluzie imposibil de admis...

După ce şi-a expus punctele sale de vedere, referitoare nu numai la caracterul brăţărilor şi a încheiat şi "conturile” cu Preda, D-na Deppert se relansează în a da lecţii şi cu privire la originea poporului român. De la înălţimea "cunoştinţelor” sale în materie de etnogeneză, dânsa socoate că este o greşală să considerăm că romanii ar fi avut vreun rol important în formarea poporului român. "Romanii au lăsat, ne spune specialista germană, doar "puţină latină şi ceva urme şi monumente ". Voi sunteţi urmaşii dacilor, ne asigura aceeaşi specialistă, şi că deosebiţi radical de italieni”. Comentariile şi în această privinţă le socotim a fi de prisos.

Din expunerea D-nei Deppert am aşteptat totuşi să reţinem, în final, cel puţin un singur argument, cât de cât plauzibil, referitor la caracterul autentic al brăţărilor. Din păcate, pledoaria sa a adus mai degrabă prejudicii acestui punct de vedere şi dezamăgire totală în rândul celor care au invitat-o, văzându-şi spulberate şi ultimele speranţe. Într-o astfel de situaţie încerc un sentiment de deplină amărăciune. Credeam că perioada când apelam la străini să ne dea lecţii este de domeniul trecutului. Iată însă că m-am înşelat. Invitarea unui străin, cu o specialitate secundară faţă de problema în sine, nu înseamnă altceva decât umilire totală, subordonată unui scop, subiectiv, meschin şi, în ultimă instanţă, antiromânesc. Doresc să-i asigur pe toţi cei implicaţi în această afacere dezonorantă, că după cum n-am cedat presiunilor mai vechi de a introduce un fals în istorie, chiar dacă aveam deasupra capului "sabia lui Damokles”, cu atât mai puţin n-am să-mi abandonez acum principiile, lupta sinceră pentru adevăr şi credinţa nestrămutată în valorile naţionale. Îmi fac astfel şi o datorie de conştiinţă faţă de memoria înaintaşilor şi profesorilor mei, asigurându-i că le voi urma învăţătura fără şovăire, păstrăndu-le astfel memoria neîntinată.

Un barbat s-a batut singur, apoi a batut asistentele

Un barbat a luat la bataie asistentele Serviciului de urgenta al Spitalului Judetean Alba.

Gheorghe Lupu, in virsta de 34 de ani, s-a prezentat la serviciul de urgenta al spitalului, prezentind diverse taieturi si contuzii provocate chiar de el, apoi si-a dat singur cu o sticla in cap. El a inceput sa le fugareasca pe asistente, pe doctorul Carmen Popa si pe soferul ambulantei cu care fusese transportat la spital. Lupu a reusit sa bata citeva asistente, a rupt cearsafuri, perdele si a distrus o parte din aparatura medicala.

El a fost imobilizat cu greu si trimis la neuropsihiatrie, in vederea internarii, insa a refuzat. In prezent, Gheorghe Lupu se afla in libertate.

Sate fantoma in Bacau

Cinci sate din judetul Bacau, desi figureaza in documentele in administratiei si pe harti, nu mai exista decit pe hirtie, in realitate in locul respectiv aflindu-se terenuri agricole.

In perioada sistematizarii satelor, locuitorii citorva comune din judetul Bacau au fost mutati fortat la oras iar locul unde isi aveau gospodariile a devenit teren agricol. Cu toate acestea satele respective sint inca pe harti si in structura administrativa. Astfel, Poiana, din Comuna Clonesti, unde traiau 145 de oameni, din comuna Plopana, care avea 70 de locuitori, Valea Fanatului - Secuieni, cu 20 de suflete, Bota, din Ungureni, cu noua persoane si Costei, din Saucesti, cu 120 locuitori au devenit sate-fantoma.

Constantin Rotaru din fostul sat Costei, mutat acum in comuna Saucesti, isi aminteste cum conducerea de partid din 1969 ii interzicea sa-si lase pasarile pe cimp, iar despre construit, fie si macar un gard, nici nu era vorba. Pentru ca isi acoperise casa cu tabla omul a fost amendat cu 200 de lei.

Satele fantoma figureaza inca in registrele administratiei si problemele apar la o data la zece ani, cind se face recesaminte. "Pentru ca sint inca inregistrate trebuie sa asiguram personal care sa se deplaseze chiar si in satele desfiintate. Pocedura impune obligativitatea ca recenzorii sa se deplaseze pentru a constata aceasta situatie si sa noteze ca aceste localitati au populatie 0 (zero)" Eugenia Harja, director Directia judeteana pentru statistica Bacau.

In Romania, pentru a desfiinta un astfel de sat, este necesara emiterea unei hotariri de guvern.

România, acces la bani abia din 2008

România se află pe ultima sută de metri a preparativelor birocratice pentru a-şi netezi accesul spre fondurile europene ce-i sunt alocate în perioada 2007-2013. Asta pentru că, la fel ca toate celelalte 26 de state membre, ţara noastră cheltuieşte în prezent bani din bugetul anterior.

Fonduri de preaderare în valoare de aproape 1,5 miliarde de euro încă aşteaptă să fie absorbite, dincolo de cele 19,7 miliarde ce îi sunt alocate României sub formă de fonduri structurale şi de coeziune, adică specifice statelor membre şi nu celor în curs de aderare. În aceşti bani, România va “intra” abia în ultima parte a anului în curs. Până atunci, Comisia Europeană trebuie să aprobe Cadrul Strategic Naţional de Referinţă şi Programele Operaţionale propuse de autorităţile de la Bucureşti.

Discuţiile sunt încă în desfăşurare la Bruxelles, unde foarte puţine state au primit deja undă verde. Surse europene au confirmat pentru Jurnalul Naţional că România este într-o fază avansată la acest capitol, a respectat termenele cerute de Comisie, iar Cadrul Strategic Naţional de Referinţă ar putea fi semnat în cursul vizitei pe care comisarul european pentru Dezvoltare Regională, poloneza Danuta Hubner, o va face în România între 12 şi 13 iulie.

STRATEGIE. Documentul stabileşte priorităţile pentru fonduri, făcând legătura între priorităţile naţionale şi cele la nivel european. Scopul Cadrului Strategic Naţional de Referinţă pentru perioada 2007-2013 este reducerea dezechilibrelor de dezvoltare între România şi celelalte state membre ale Uniunii Europene. Obiectivele până în 2015 sunt o creştere suplimentară cu 15% a PIB şi un grad al ocupării forţei de muncă mai mare cu 2%. Aprobarea proiectelor va fi urmată de începerea procedurilor pentru licitaţii, totul în cadrul normelor stabilite prin noua lege a achiziţiilor publice.

ÎN PÂINE. Ideal ar fi ca accesarea fondurilor să înceapă chiar din acest an. Totul depinde însă de ritmul în care sunt făcute pregătirile. Proiectele unde atribuirea de contracte are loc fără probleme vor înregistra primele cheltuieli în acest an. Însă majoritatea cheltuielilor se vor înregistra în 2008 şi mai ales în 2009. “Să nu ne aşteptăm ca în 2007 să cheltuiţi mult, oricum nu se pierde nimic. Absorbţia poate fi mai lentă în primii doi ani, dar îşi revine apoi. Este un fenomen tipic pentru toate ţările membre, care trebuie mereu să îşi adapteze regulile de lucru la normele Comisiei”, atenţionează oficialii europeni citaţi. În anul 2009, Comisia va realiza o evaluare a situaţiei cheltuirii fondurilor, pentru a se stabili dacă există probleme reale de absorbţie. Asta în condiţiile în care banii europeni au fost mereu o problemă pentru România, nu atât la contractarea proiectelor, cât la implementare. “Nu se va ajunge ca abia în 2014 să ne dăm seama că banii nu se vor cheltui”, subliniază experţii Comisiei.

RATA DE ABSORBŢIE. O estimare a ratei de absorbţie pentru fondurile structurale este aproape imposibil de realizat. Situaţia este complet diferită faţă de cea a fondurilor de preaderare, pentru că banii se administrează altfel, pe un sistem nou, s-au creat noi instituţii care abia acum urmează să treacă la fapte. “Văzând şi făcând” este sfatul europenilor, care spun că s-au convins, în ultimii ani, că în România nu există misiuni imposibile.

Sfatul oficialilor europeni: atenţie la autorităţile locale! Majoritatea proiectelor sunt la nivel local şi regional. Prin urmare, este nevoie de o administraţie puternică, pregătită, care să dispună de capacitatea de a crea proiecte şi de a le asigura managementul. O situaţie dificilă va fi şi în agricultură, unde cea mai importantă structură, a Agenţiilor de Plăţi, a fost creată în ultima clipă şi nu va fi uşor ca noile birouri să fie pregătite şi să intre în pâine. Acordarea plăţilor va fi îngreunată şi de faptul că în România sunt multe proprietăţi, fărâmiţate, şi, prin urmare, multe plăţi de făcut.

Dificultăţi şi la IMM-uri

Şi în sectorul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii se anticipează dificultăţi. Un studiu efectuat săptămâna trecută de Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România arată că aproape 55% dintre afacerişti nu intenţionează să acceseze fonduri structurale. Dintre cei care doresc să obţină bani europeni, doar 2,29% sunt în faza de elaborare a proiectului. “Procentul mare de întreprinzători pe care nu îi interesează fondurile structurale arată că aceştia nu mai au încredere, având în vedere 17 ani de experienţă negativă. Un alt motiv ar fi birocraţia şi lipsa de transparenţă. Practicile proaste au generat neîncredere în rândul întreprinzătorilor. Asta e marea problemă – neîncrederea”, a declarat Ovidiu Nicolescu, preşedintele CNIPMMR, citat de Hotnews. Conform aceluiaşi studiu, 31,41% dintre întreprinzătorii care au participat la sondaj se află doar în stadiul de informare cu privire la aceste fonduri, în timp ce 9,93% dintre ei aşteaptă ca acestea sa devină operaţionale.

Tribunalul Argeş reporneşte Arpechim

Tribunalul Argeş reporneşte Arpechim

Potrivit Petrom, decizia Tribunalului Argeş nu afectează investiţiile de mediu planificate pentru modernizarea rafinăriei

Tribunalul judeţean Argeş a suspendat decizia de închidere a activităţii combinatului petrochimic Arpechim, pe motiv de nerespectare a condiţiilor de mediu.

Tribunalul Argeş a admis, luni, cererea Petrom de suspendare a deciziei de suspendare a autorizaţiei de mediu a rafinăriei Arpechim, astfel că unitatea va funcţiona până la pronunţarea instanţei de fond. Decizia poate fi contestată cu recurs în termen de cinci zile de la pronunţare. Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului (ARPM) Piteşti a anunţat deja că, zilele următoare, va contesta decizia Tribunalului Argeş.
Surse din cadrul ARPM Piteşti au declarat pentru Mediafax, că ieri dimineată, şeful instituţiei, Marius Stanca, s-a întâlnit cu reprezentanţii grupului austriac OMV, acţionarul majoritar al Petrom, la discuţie participând şi prefectul de Argeş, Ion Cârstoiu, au afirmat sursele.
Compania petrolieră s-a angajat să prezinte un plan de închidere a haldelor şi a trei din cele cinci rezervoare de la Arpechim. Cele două rezervoare care vor fi menţinute vor fi modernizate pentru a respecta standardele de mediu, au adăugat sursele. Se pare că în trei săptămâni Petrom va depune documentele pentru rezolvarea primei măsuri care a dus la suspendarea activităţii Arpechim, iar pentru cea de a doua până la 1 august.

Decizie controversată
ARPM Piteşti a decis, la sfârşitul lunii mai, să suspende autorizaţia de mediu a rafinăriei Arpechim Piteşti, motivând că Petrom nu s-a conformat unor cerinţe precizate în documentul în baza căruia funcţionează combinatul.
Agenţia de Mediu a justificat decizia prin nerealizarea a două măsuri din Planul de Acţiune al Autorizaţiei Integrate de Mediu, emisă pentru activitatea desfăşurată de Arpechim Piteşti, respectiv modernizarea rezervoarelor cu capac fix şi flotant pentru benzine şi închiderea haldei de deşeuri de acrilonitril şi a haldei noi de nămol biologic. Decizia atrăgea după sine sistarea activităţii de producţie pentru o perioadă de până la şase luni. Dacă în acest termen combinatul nu şi-ar fi rezolvat problemele de mediu, Agenţia Regi-onală de Protecţie a Mediului Piteşti putea anula autorizatia de mediu. Compania Petrom a considerat măsura de suspendare a autorizatiei de mediu a Rafinariei Arpechim "disproporţionată şi nejustificată faţă de nerealizarea unui punct din programul de conformare". Dan Pazara, director de comunicare al Petrom, anunţa că au fost demarate procedurile pentru închiderea rafinăriei Arpechim, dar că Petrom intenţionează să uzeze de toate mijloacele legale pentru a contesta măsura dispusă de autorităţile de mediu. De asemenea, reprezentanţii Petrom au anunţat investiţii de circa 200 de milioane până în 2010, pentru modernizarea Arpechim.
Pentru a se conforma decizie autorităţii de mediu, Petrom stabilise, împreună cu autorităţile de mediu, planul de închidere temporară a rafinăriei şi estima că va îndeplini cerinţele pentru obţinerea autorizaţiei de mediu în termen de două luni.
Planul a fost aprobat de o comisie formată din reprezentanţi ai Inspectoratului de Urgenţă Argeş, Agenţiei Regionale pentru Protecţia Mediului Piteşti şi ai Agenţiei pentru Protecţia Mediului Argeş.